Zarurile au fost aruncate?

PSD trece, astazi, printr-un congres care va aduce in prim plan o noua conducere. Dupa principiul "primul lansat - primul retras", au ramas in cursa (ma refer la candidatii cu sanse reale) doar presedintele in exercitiu, Mircea Geoana, si ultimul candidat anuntat, Victor Ponta. Televiziunile de stiri transmit in direct discursurile principalilor lideri, publicul larg, telespectatorii, electoratul asistand la un eveniment cu multiple nuante contradictorii. De exemplu, din candidatul "marilor sperante" din 2005, reprezentant al aripilor reformatoare din PSD, Mircea Geoana a devenit indezirabil, cauza esecului electoral din ultimii ani, acel Ion Iliescu din 2005, care trebuie inlaturat cu orice pret. Pentru a fi spectacolul complet, desi l-a oprit in a reveni in PSD ca presedinte, Mircea Geoana apeleaza la sprijinul lui Ion Iliescu in competitia de astazi. Acelasi lucru se poate spune si despre "reprezentantul noii generatii", Victor Ponta, care, desi s-ar presupune ca ar fi promotorul altor valori si unui alt mod de a face politica, face, totusi, referire la presedintele de onoare. In acelasi timp, Ion Iliescu a dovedit, inca o data, ce valoare are pentru PSD. Succesiunea evenimentelor din ultima saptamana, intoarcerea tuturor deciziilor impuse de Geoana, retragerea unor candidati si orientarea sprijinului acestora catre acelasi candidat au confirmat pozitia lui Ion Iliescu. Mai mult, in discursul sau, Ion Iliescu a reamintit delegatilor la congres cat de prost a mers partidul in ultimii ani si a adus in discutie si ceea ce a patit el cu 5 ani in urma. Aplauzele furtunoase si reactiile publicului par sa sugereze ca soarta lui Geoana a fost pecetluita. Singura sansa a acestuia este ca sefii de organizatii judetene, interesati sa ocupe posturile de vicepresedinte si sa isi conserve pozitia fata de conducerea centrala a partidului, in masura in care isi pot controla delegatii, sa forteze realegerea lui Geoana. In oricare varianta, PSD nu iese bine. Realegerea lui Geoana va fi puternic contestata, va exista riscul unei rupturi, vor fi discutii legate de legitimitatea conducerii alese astazi etc. In acelasi timp, alegerea lui Victor Ponta, dupa modelul alegerii lui Geoana in 2005, va fi rezultatul unui vot negativ, care a adunat sustinatorii lui Nastase, Mitrea, Mazare etc. "Votam pe oricine are sanse sa il infranga pe Geoana." Singurul semn de unitate este ca ambele tabere il sustin pe Liviu Dragnea drept candidat la functia de secretar general. Daca Liviu Dragnea ar fi candidat la functia de presedinte, n-ar fi fost mult mai plictisitor congresul de astazi?

Cum au votat studentii

Analiza voturilor din sectiile speciale organizate in campusurile studentesti iesene demonstreaza optiunea neta a acestora pentru Traian Basescu. Pe total, peste 57% au facut aceasta alegere, doar aproape 43% votand pentru Mircea Geoana. Pe primul loc din acest punct de vedere se afla sectiile de votare din Codrescu (58,01%), urmate de cele din Tudor Vladimirescu (57,55%) si Titu Maiorescu (57,21%). Mai important este faptul ca in toate sectiile de votare numarul de votanti a fost cu mult mai mare decat cel din primul tur, aspect care denota interesul crescut pentru acest moment electoral. In plus, ceea ce ar trebui sa ii ingrijoreze pe liberali, din perspectiva modului de receptare a mesajului lor politic, este faptul ca, desi Crin Antonescu castigase detasat in toate aceste sectii speciale (cu procente de 30-40%) in primul tur, maxim 40-50% dintre votantii lui au urmat recomandarea "de la centru", mult sub media la nivel national.

Renumararea care va da castig de cauza (imagine) tocmai "paratului"

Asistam la renumararea si verificarea voturilor nule. Coalitia care l-a sprijinit pe Mircea Geoana spera ca rezultatul acestei actiuni sa conste intr-un numar mare de voturi valide pentru Mircea Geoana. Eu cred ca este imposibil sa se intample asa ceva. Dintr-un motiv foarte simplu. Lasand la o parte buletinele de vot fara nicio stampila si cele cu doua sau mai multe stampile, exista numeroase buletine de vot pe care fie stampila a fost pusa prea aproape de marginea careului corespunzator unui candidat, fie stampila era prea stearsa, fie culoarea de pe stampila s-a transferat pe cealalta pagina a buletinului de vot etc. In astfel de situatii, decizia privind invalidarea unui buletin se ia de catre comisia din respectiva sectie de vot. Cine avea majoritatea in aceste comisii? Nu cumva partidele care i se opuneau lui Traian Basescu? PDL-ul se putea baza doar pe reprezentantul PDL si, dupa cum sustin reprezentantii PSD, pe presedintele si vicepresedintele comisiei. BEC-ul s-ar putea sa interpreteze altfel situatiile precum cele amintite, astfel ca renumararea voturilor nule sa aduca o majorare a avantajului lui Traian Basescu.

Acronim de sezon

Cum guvernul pe care l-am anticipat intr-un post anterior (guvern minoritar PDL + UDMR + minoritati + independenti) ramane valabil, se pare, trebuie remarcata bogatia de bancuri inspirate de aceasta campanie electorala si, mai ales, de seara anuntarii rezultatelor la exit-poll-uri. Va dau doar un exemplu:

"PSD = Presedinte in Seara de Duminica"

"PDL = Presedinte in Dimineata de Luni"

Probabil ca toti ati primit un sms sau ati auzit un banc inspirat de evenimentele recente de pe scena politica. Nu-i asa ca e buna si campania electorala la ceva?

Merita citit

“Căpşunarii” ştiu să voteze

Se contureaza guvernul?

Dupa confirmarea rezultatului alegerilor prezidentiale, singura, dar si marea problema va fi formarea unui guvern. Probabil ca Liviu Negoita isi va depune mandatul, urmand ca Traian Basescu sa nominalizeze un premier dintre "greii" PDL. Pentru a trece un guvern, sunt necesare 236 voturi. In prezent, PDL detine 167 de parlamentari si se poate baza si pe cei 17 independenti. Ii mai sunt necesare cel putin 52 de voturi, care pot fi atrase de la UDMR si minoritati si prin "racolarea" unor parlamentari PNL si PSD, speriati de eventualele alegeri anticipate. Scenariul este cu atat mai plauzibil, cu cat Marko Bela s-a simtit dator sa precizeze ca "noi (UDMR) ne-am raliat la ideea Klaus Johannis premier". De asemenea, reprezentantii minoritatilor l-au sustinut pe primarul municipiului Sibiu, mai ales, datorita apartenentei acestuia la minoritatea germana si la FDGR. Cum Klaus Johannis a anuntat ca epopeea sa guvernamentala s-a incheiat, nimic nu ii mai retine pe cei mentionati mai inainte sa inceapa negocierile cu PDL. Sa nu uitam ca, in ciuda recomandarilor UDMR, Traian Basescu a castigat alegerile in judetele Covasna si Harghita. Aceasta structura a votului minoritatii maghiare va conferi legitimitate asocierii cu PDL. Si, astfel, va trece guvernul prin Parlament, fara ca "revolta" lui Tariceanu si a principalilor lideri din teritoriu sa destabilizeze PNL si sa il apropie de o colaborare cu PDL.

Rezultate partiale

BEC a inceput sa comunice rezultate partiale. Se pare ca ele confirma numaratoarea paralela a PDL. Nu era mai bine a institutele sa dea un rezultat de 50%-50%? De ce oare nu termina si PSD propria numaratoare paralela? Macar am sti si punctul lor de vedere.

Suspans la final de campanie

Dupa o campanie atat de "speciala", confruntarea electorala dintre Traian Basescu si alianta PSD-PNL-UDMR-FDGR-PNTCD-PRM-PNG se termina la fel de "special". Anuntarea rezultatelor exit-poll-urilor aduce mult festivism la sediul PSD, se fac vizite protocolare la sediul PNL, potentialul premier face declaratii de presa la Sibiu, studiorile TV sunt pline de liderii PSD etc. De cealalta parte, Traian Basesu isi anunta victoria, "furand startul" la declaratiile de la ora 21.00, reprezentantii PDL sunt mai retinuti, dar increzatori in victorie, si se grabesc sa faca numaratoarea paralela a voturilor.
Ora 1.00 aduce "bomba". Numaratoarea paralela a voturilor realizata de PDL, dupa luarea in calcul a voturilor exprimate pe teritoriul Romaniei si a doar 10% din sectiile din strainatate, arata un scor greu de anticipat (din punctul de vedere al marimii decalajului): Traian Basescu - 50,03%, Mircea Geoana - 49,97%. Asta inseamna ceva peste 6.700 de voturi in plus pentru candidatul PDL. Daca tinem cont de avantajul net pe care il are actualul presedinte in diaspora, rezulta ca Traian Basescu tocmai a castigat al doilea mandat.
Dar daca numaratoarea PDL nu este corecta? Daca PSD anunta un alt rezultat al propriei numaratori paralele? Daca PNL termina propria numaratoare paralela? Ce rezultate va da dimineata BEC? Cate rasturnari de situatie poate suporta opinia publica pentru ca procesul eletoral sa nu isi piarda din credibilitate?

Se inverseaza scorul?

Lasand la o parte numaratoarea paralela a voturilor realizata de PDL si PSD, semne ale unei rasturnari de situatie apar in studiourile de televiziune. La Realitatea TV, domnul Ponta a trecut de la triumfalismul primelor minute de emisiune si de la cele cateva schimburi de replici dure cu unii ziaristi, la o tacere si o retinere mai mult decat evidente. La Antena 3, domnul Ciutacu aduce in discutie posibilitatea ca reprezentanti ai PSD si PNL sa "se vanda" la numararea voturilor. Incep sa coboare unii cu picioarele pe pamant?

P.S. Observatia mea nu implica faptul ca Basescu va castiga. Ea are la baza doar entuziasmul exagerat pe care l-am vazut la sediul PSD la momentul anuntarii rezultatelor exit-poll-urilor.

Mircea Geoana - veriga slaba?

Desi are mari sanse sa castige alegerile prezidentiale, Mircea Geoana poate fi considerat veriga slaba. De ce? Pentru ca el a fost sprijinit in turul al doilea de tot ce inseamna forta politica in Romania (bineinteles, cu exceptia PDL-ului). Aceste partide - PSD, PNL, UDMR, PRM, UDMR, PNTCD, PNG etc., formatiuni politice parlamentare sau nu, reprezinta, in optiunile de vot ale romanilor, o proportie de peste 65% (e vorba de media tuturor sondajelor, dar si al rezultatelor alegerilor din ultimii cinci ani). Cu toate acestea si, mai ales, in conditiile unei prezente la vot peste asteptari si peste ceea ce s-a intamplat in turul intai, Mircea Geoana abia trece, in sondaje, de 50-51%. Unde s-au dus restul de 15% dintre alegatori? In termeni absoluti, inseamna ca peste un milion si jumatate dintre votantii partidelor aliate in a-l sprijini pe Geoana l-au preferat pe Basescu. De ce oare?

Estimari si previziuni

Au fost anuntate deja toate cele 4 exit-poll-uri. Daca sondajul prezentat de B1 TV este considerat de unii partinitor, o medie a celorlalte 3 duc la rezultatul urmator: T. Basescu - 48,8% si M. Geoana - 51,2%. Pana la orele 19.00 au votat 53,51% din numarul total de alegatori inscrisi pe listele electorale, care inseamna, impreuna cu cei care au votat in sectiile speciale, 10.386.864 voturi. Considerand sondajele corecte, rezulta ca pentru Basescu au votat 5.068.790 romani, in timp ce pe Geoana l-au ales 5.318.074 votanti. Oare poate fi rasturnat acest rezultat?
Diferenta de aproape 250.000 de voturi poate fi acoperita intr-un singur mod. In estimarile prezentate de televiziuni nu au fost luati in calcul alegatorii din strainatate si cei care au votat in intervalul orar 19.00-21.00. Tinand cont de faptul ca numarul acestora a fost in primul tur de circa 800.000 alegatori, Basescu ar castiga doar daca ar fi fost ales de circa doua treimi dintre acestia. Astfel, s-ar estompa diferenta fata de Geoana. Pentru cei din strainatate e foarte plauzibil (avantajul lui Basescu putand fi chiar mai mare), dar pentru cei din tara oare s-a respectat proportia? E foarte posibil, dar si dificil de anticipat.

Update: Realitatea TV anunta estimarea pentru orele 21.00, care confirma tendinta de crestere a ponderii voturilor pentru Traian Basescu, dar nu suficient cat sa egaleze. Sa vedem ce spun celelalte sondaje pentru orele 21.00.

Base reloaded?

Se pare ca Base a redevenit cel din campaniile castigatoare din trecut. A fost mai pregatit decat Geoana si, ce e mai important, a reusit sa isi legitimeze discursul de pe parcursul intregii campanii electorale. A profitat de gafa acestuia de a-l vizita pe Vantu cu doar o zi inainte de marea (si singura) confruntare si de nepriceperea staff-ului de a-l pregati pe candidatul PSD in a contracara un eventual atac pe aceasta chestiune. Ce e mai important e ca a pierdut, din punctul meu de vedere, sprijinul lui Crin Antonescu si, implicit, al acelor (multi, putini, asta s-ar fi vazut la vot) liberali dispusi sa isi sacrifice orientarea doctrinara prin sprijinirea lui Mircea Geoana. In situatia de fata, s-ar putea ca ei sa se gandeasca mai atent: "Oare merita? Nu cumva Basescu are dreptate? O fi Geoana intr-adevar candidatul rupt de relele trecutului, care uneste forte politice dintre cele mai diverse si democratice, totodata?"
Daca la orice alt subiect parerile pot fi impartite, sustinatorii fiecarui candidat gasind argumente pentru a-si avantaja favoritul, cele cateva minute ale discutiei despre intalnirile lui Geoana cu Vantu au fost adjudecate, fara indoiala, de Traian Basescu. Cum sociologii estimeaza ca o astfel de confruntare poate schimba optiunile de vot ale circa 2-3 procente din electorat, s-ar putea, date fiind sondajele publicate in ultimele zile, ca rezultatul sa fie atat de strans, incat duminica seara la 21.00 sa vedem, la fel ca in 2004, procente de 50% in dreptul fiecarui candidat.

A meritat oare?

In urma evenimentelor politice ale ultimelor doua luni, sunt doua personalitati politice care sigur vor avea de pierdut. In timp ce Traian Basescu n-ar fi primul presedinte roman care nu castiga al doilea mandat, Mircea Geoana ar reedita esecul, mult mai rasunator, al lui Adrian Nastase din 2004 iar Crin Antonescu ar pierde, eventual, sefia partidului (pe care o detine de doar un an de zile), Gheorghe Ciuhandu si Klaus Iohannis sunt doua personalitati care vor pierde semnificativ din punctul de vedere al credibilitatii, atat pe plan local, cat, mai ales, la nivel national. Nu de putine ori, locuitorii altor orase din Romania si-au comparat primarul sau si-au stabilit etalonul la alegerile locale in functie de performantele celor doi.
In cazul in care ar ajunge premier, Klaus Iohannis va trebui sa accepte multe dintre nominalizarile partidelor pentru functiile de ministru, care nu vor fi, neparat, dintre cele mai inspirate. Astfel, va deveni parte integranta a acelei clasei politice de care a reusit atatia ani sa se disocieze. Oricat de putin ar dura un astfel de guvern, revenirea la starea de dinainte nu va mai fi posibila. De-acum incolo, Iohannis va fi asociat uneia sau alteia dintre taberele politice, fapt ce nu ii va mai garanta continuarea activitatii la primaria Sibiului intr-un eventual mandat urmator.
Gheorghe Ciuhandu a dovedit ca poti fi consecvent din punctul de vedere al convingerilor politice si, chiar evitand traseismul politic, poti fi reales primar. Dupa evenimentele de astazi, cred ca vor fi destui timisoreni care nu ii vor ierta primarului Ciuhandu mix-ul nefericit cu care i-a surprins de ziua nationala a Romaniei: campanie electorala, Mircea Geoana, PSD, Piata Operei etc.
Astfel, saltul la "politica mare", cum le place unora sa spuna, le-a adus ambilor primari mai multe deservicii decat avantaje pe termen lung. A meritat?

Chestionar de campanie

Campania electorala il face pe alegatorul simplu, acel nehotarat din sondaje, sa isi puna o serie de intrebari, la care politicienii nu prea doresc sa ii dea un raspuns clar:
1. Ce garantie are alegatorul ca Mircea Geoana va instala guvernul promis si ca nu va incerca sa impuna un guvern minoritar PSD, similar guvernului Nastase din perioada 2000-2004?
2. Care sunt sansele ca guvernul Klaus Iohannis sa dureze mai mult de 6 luni, perioada pentru care premierul propus a cerut ragazul de a putea reveni pe functia de primar al municipiului Sibiu?
3. De ce a cerut primarul Sibiului acest ragaz? Nu cumva se teme ca guvernul sau va rezista mai putin decat perioada cat a fost vehiculat prin presa inainte de alegeri?
4. Care este solutia propusa de Traian Basescu pentru iesirea din criza de putere pe care o traverseaza Romania in cazul in care castiga cel de-al doilea mandat? Cu alte cuvinte, de ce nu insista pe ideea ca, dat fiind refuzul la nivel declarativ al PNL de a participa la o guvernare cu PDL, singurele doua variante ar fi: guvern minoritar PDL sau alegeri anticipate?
5. In cazul in care PSD ar forta, in cadrul posibilului guvern Iohannis, inlocuirea cotei unice cu un sistem de impozitare progresiva, PNL se angajeaza sa iasa de la guvernare si sa sustina o motiune de cenzura?
6. De ce nu au loc mai multe confruntari intre candidati? Sau, mai bine zis, de ce discursurile se invart in jurul oricarei idei, dar numai a rolului si a responsabilitatilor presedintelui nu?
7. De ce nu e posibil in Romania ca dreapta sa fie unita, si nu divizata in doua sau mai multe partide, cu efectele corespunzatoare in planul sanselor de succes la alegeri (a se vedea, de exemplu, candidaturile simultane ale lui M. Isarescu si T. Stolojan in 2000, fapt care a facut ca niciunul sa nu intre in turul 2)?
8. De ce in Romania nu au functionat niciodata aliantele politice si coalitiile la guvernare (de la "patrulaterul rosu" - PDSR, PRM, PUNR, PSM din 1992, la CDR, UDMR, PD si PSDR in 1996, Alianta D.A. din 2004, pana la guvernul PDL-PSD din 2008)?
9. De ce lipseste Cristian Diaconescu din varianta de guvern PSD-PNL vehiculata in ultimele zile?
10. Oare se simtea bine Mircea Ionescu Quintus pe aceeasi scena cu Mircea Geoana la Ploiesti?

"De la golanie, la lipsa de civilizatie" a evoluat Romania in 20 de ani

Evenimentele de astazi de la Timisoara l-au facut pe Ion Iliescu sa ii caracterizeze pe manifestantii impotriva incercarii de asociere a campaniei electorale a lui Mircea Geoana cu Piata Operei si cu eroii Timisoarei. Fata de inceputul anilor '90, cand acesta folosea apelative de genul "golani" si "grupuri de huligani" (sedinta CPUN din 24 aprilie 1990) pentru manifestantii din Piata Universitatii, acum a ales sa ii aprecieze pe acestia ca fiind "necivilizati". Asa cum Eugene Ionesco s-a declarat "golan academician", oare cum se vor numi sustinatorii de astazi ai protestelor impotriva PSD?

Comentariu hazliu ... de sezon

Titlu: "Emigrantii sunt niste prosti, nu-i asa?"
Comentariu: "E lucru universal acceptat ca emigrantii sunt niste fraieri lipsiti de calitati, care au parasit Romania pentru ca nu erau destul de capabili sa-si faca un rost in tara.
Crema, cei destepti, cei cu initiativa si spirit critic, au ramas in tara (concentrati in judetele din sud, teleorman, dolj, si in Moldova, unde, de altfel, stim ca se gasesc polii bunastarii si civilizatiei din Romania).
Astfel, se explica rezultatele inregistrate in diaspora.
Si, bineinteles, s-au facut fraude. Dupa cum va relata si Vadim la Reantena, Mos Craciun a fost interceptat deasupra Canadei de catre RCAF carand saci cu voturi stampilate "Basescu".
E, sa ne uitam si la partea pozitiva a lucrurilor, macar o sa avem gaz ieftin de la rusi."

Comentariul l-am citit pe un site de stiri si era legat de un articol legat de rezultatele alegerilor in sectiile din strainatate (Traian Basescu - 52.904 voturi, Crin Antonescu - 16.449 voturi, Mircea Geoana - 11.717 voturi etc.).

Cum de a câştigat Traian Băsescu în judeţul premierului propus şi, încă, nedesemnat?

Numeroşi analişti ai scenei politice româneşti apreciau consecvenţa lui Crin Antonescu în a susţine în continuare propunerea lui Klaus Johannis. Fără a pune la îndoială calităţile de netăgăduit ale primarului municipiului Sibiu, nu e curios cum de cei care ar fi fost cei mai îndreptăţiţi să îl sprijine pe acesta pentru a ocupa funcţia de premier (cam singurul proiect politic concret care îi uneşte pe liberali şi pe social-democraţi) nu au votat cu candidaţii PSD şi PNL? Conform datelor finale furnizate de Biroul Electoral Judeţean, Traian Băsescu a câştigat primul tur în judeţul Sibiu cu 44,45% din voturile valabil exprimate, fiind urmat de Crin Antonescu şi Mircea Geoană. În plus, în municipiul Sibiu, câştigător a fost tot Traian Băsescu, cu 38,03%, urmat de Crin Antonescu şi Mircea Geoană. Faptul e cu atât mai ciudat, cu cât nimeni nu poate invoca influenţa vreunui „baron local”, dat fiind că organizaţia PDL Sibiu este condusă de ... Ion Ariton (nu-i aşa că nu vă spune mai nimic acest nume?).

Subiectul zilei - secţiile speciale (2)

Deoarece subiectul zilei al televiziunilor de ştiri a fost problema secţiilor speciale, ar trebui ca parlamentarii să se gândească la o soluţie, care să preîntâmpine frauda şi, în acelaşi timp, să dea şansa fiecărui cetăţean să voteze. Există variante, unele mai costisitoare, altele mai ieftine. De exemplu, poate fi pus la punct un sistem informatic, prin care, pe baza CNP-ului, să se verifice instantaneu dacă persoana a mai votat. Sau, mai simplu, să se folosească o carte de alegător (într-un format mai securizat decât cea pe care o păstrăm noi sertare), care, prin simpla perforare, să certifice faptul că persoana în cauză a votat deja la acel scrutin. Mă întreb ce s-ar mai discuta la TV în ziua alegerilor dacă s-ar implementa un astfel de sistem.

Subiectul zilei - secţiile speciale (1)

Programul televiziunilor de ştiri a fost monopolizat, pe parcursul întregii zile, de subiectul secţiilor speciale, găselniţă, în opinia unora, de a favoriza frauda electorală. Conform adepţilor acestui scenariu, secţiile speciale (mai ales, mult mediatizata Gară de Nord :) ) au fost destinaţia a sute şi mii de autobuze, microbuze şi alte mijloace de transport în comun (că, altfel, n-ar mai fi fost business-ul profitabil – doar e economie de piaţă). Astfel că, după ora 21.00, din inerţie, probabil, comentatorii analizau numărul mare de votanţi din aceste secţii speciale. Şi, mai mult, căutau soluţii pentru a stopa “fenomenul fraudării alegerilor” prin acest mecanism. În acest context, in perspectiva celui de-al doilea tur, fostul vicepremier şi ministru al administraţiei şi internelor, Dan Nica (PSD), propune desfiinţarea (!!!) acestor secţii speciale. De ce oare? Pentru că PSD e conştient de faptul că un procent covârşitor din cei aproape 500.000 de votanţi din secţiile speciale sunt reprezentaţi de studenţi şi de tineri cu studii superioare, care au rămas să lucreze în marile oraşe după absolvirea facultăţii. Date fiind condiţiile economice şi evoluţia, mai mult decât anormală, a preţurilor pe piaţa imobiliară, a fost dificil pentru aceştia să îşi achiziţioneze o locuinţă. Închirierea nu îţi dă, conform legislaţiei româneşti, dreptul a fi considerat locuitor al localităţii în cauză. Ciudat, nu? Cu alte cuvinte, pentru a deveni ieşean, bucureştean, clujean etc., trebuie să îţi cumperi o locuinţă sau, mai rău, să apelezi la un prieten, care să declare, în fals, că te primeşte în spaţiu. De ce nu ar putea o persoană să locuiască cu chirie atât cât consideră el de cuviinţă? De ce un chiriaş e mai puţin cetăţean al urbei decât un proprietar (nu sună á la Caragiale din epoca votului cenzitar?)? Sau partidele respectă sau nu dreptul constituţional la vot al fiecărui cetăţean în funcţie de profilul electoratului propriu?

În România se circulă pe dreapta

Primul tur al alegerilor prezidenţiale a adus în prim plan, la nivel de orientare doctrinară a românilor, o premieră. Adunate, voturile candidaţilor susţinuţi de partidele de dreapta reprezintă peste 60% din total. Ponderea este cu atât mai relevantă, cu cât ea se contrapune unui partid de stânga şi independentului desprins din el, şi nu mai multor partide (scorul lui Corneliu Vadim Tudor este mult mai mic decât a obţinut în oricare altă confruntare). În aceste condiţii, poate fi reinstaurată acea normalitate după care plângeau toţi analiştii la televiziunile de profil, principalul vinovat de instabilitate fiind, în opinia lor, Băsescu. Logic ar fi ca forţele de dreapta, mai ales PNL, să îşi declare susţinerea pentru candidatul PDL, negocierile implicând şi formarea unui guvern omogen din punctul de vedere al doctrinei. O guvernare de dreapta ar putea lua măsurile necesare ieşirii din criză, o colaborare la guvenare putând relansa unificarea dreptei. Astfel, ne-am desprinde de realitatea ultimelor legislaturi, când era imposibil de format un guvern fără a pune problema unei coaliţii, de multe ori, împotriva oricărei logici.

Cine-ar fi crezut?

Spre deosebire de anul trecut, campionatul romanesc se poate mandri cu 5 participante in grupele cupelor europene. Cu exceptia Vasluiului, care a avut ghinionul sa intalneasca o echipa mult mai titrata, celelalte echipe romanesti angrenate in competitiile intercluburi si-au indeplinit obiectivul. Dintre toate, se pare ca Dinamo Bucuresti a fost "vedeta". Nu neaparat prin prisma valorii, cat a vizibilitatii si intensitatii trairilor.
Meciul de aseara ramane memorabil din mai multe puncte de vedere. In primul rand, o asemenea revenire e greu de gasit prin statisticile cupelor europene. E dificil sa joci bine stiind ca pornesti de la un scor de 0-3, cu o echipa in fata careia ai si pierdut, "pe bune", cu 0-2. Surprinzator, maniera in care a jucat Dinamo a adus alaturi de echipa, de-a lungul meciului, tot mai multi sustinatori. Probabil ca multi stelisti (inclusiv G. Becali - asa cum declara dupa meci), rapidisti sau "neafiliati" vreunei echipe au simtit emotia unui meci decisiv si au sperat intr-o calificare. Loteria loviturilor de la 11 m i-a facut pe multi sa dea sonorul la minim, sa schimbe canalul sau sa fumeze tigara dupa tigara. Pana la urma, totul s-a terminat frumos si ceea ce nu spera nimeni s-a intamplat. Dinamo merge mai departe dupa un meci superb si dupa un joc pe masura pretentiilor pe care i le impune numele, trecutul, numarul mare de suporteri, valoarea lotului, bugetul pe ultimii ani etc. (Media notelor acordate jucatorilor de ziaristii Gazetei Sporturilor este 8,92)
Mult mai important este, insa, faptul ca jucatorii lui Dinamo au demonstrat un lucru pe care putini sunt dispusi sa il inteleaga. O echipa de fotbal este formata din jucatori profesionisti care, in functie de valoare, moral, pregatire fizica si grad de motivare, isi fac sau nu treaba pentru care se afla pe teren. Ei sunt angajatii unui club, organizat sub forma unei societati comerciale, al carui scop declarat este obtinerea de profit. La fel ca in orice firma, banii investiti sunt cei ai patronului/patronilor, acestia fiind singurii care isi pot exprima satisfactia sau insatisfactia cu privire la jocul echipei si pot lua masurile pe care le considera de cuviinta. Ei sunt singurii care pot trage la raspundere un jucator, il pot angaja sau da afara, ii pot mari salariul sau ii pot da o prima.
Intr-adevar, nu pot fi neglijati suporterii. In contextul actual, cand fotbalul este, din ce in ce mai mult, un fenomen social, multi suporteri inseamna o prezenta mai mare pe stadioane, inseamna "al doisprezecelea jucator" (extrem de important in meciurile pe teren propriu), inseamna audiente mai mari la meciurile televizate, bani mai multi din publicitate si din drepturi de televiziune etc. Dar un suporter adevarat ar trebui sa fie alaturi de echipa "si la bine, si la rau". Ar trebui sa aiba incredere ca si cei din conducerea clubului doresc binele echipei, ca jucatorii fac tot ce pot si sa ia exemplul timisorenilor care isi incurajau echipa condusa de Steaua pe teren propriu. O inversunare dusa la extrem poate duce, asa cum s-a vazut in cazul meciului tur cu Liberec, la efecte negative pentru echipa favorita. La un scor de 0-2, acel 3-0 de la sfarsitul celor 90 de minute era suficient pentru calificare, evitandu-se doua reprize de prelungiri, epuizarea fizica a jucatorilor si loteria penalty-urilor. Acum, tot suporterii vor avea de suferit. Dinamo va juca urmatoarele trei meciuri pe teren propriu fara spectatori si fara sprijinul moral al acestora. In termeni de eficienta, oare a meritat?

A fost "turism electoral"?

Alegerile pentru Parlamentul European au adus o noutate absoluta in ceea ce priveste "buna organizare si supravegherea procesului electoral". In scopul prevenirii "turismului electoral", au fost mobilizate, dupa informatiile oficiale, peste 400 de echipaje ale Politiei Rutiere, care sa controleze, preventiv, mijloacele de transport care circulau pe drumurile patriei. Acest control a vizat, de fapt, verificarea actelor si documentelor masinii si soferului si un set de intrebari de genul: "Unde mergeti?", "Care este scopul calatoriei?", " De ce mergeti pe aici?" etc.

Raspunsurile, fie ele adevarate, fie inventate, se pare ca au convins oamenii legii, dat fiind faptul ca nici un mijloc de transport nu a fost declarat "suspect". Dar daca un sofer ar fi raspuns astfel: "Domnule politist, eu si prietenii mei ne plimbam prin judet." sau "Profitam de zilele libere pentru a vedea frumusetile patriei." sau "Eu si vecinii mei ne-am adus aminte ca avem un fost coleg de scoala care s-a insurat la oras si vrem sa il scoatem la o bere." etc. Ce ar fi facut politistii in acest caz? Cum ar fi demonstrat intentia acestora de a vota in localitatea spre care se indreptau? Si, chiar daca, prin diferite mijloace, ar fi intuit acest lucru, cum ar fi trebuit sa actioneze? Sa ii retina? Nu cred.

Sunt total de acord cu ideea ca e anormal si trebuie pedepsit votul multiplu. Dar ceea ce vreau sa spun este ca secolul in care traim ar fi trebuit sa aduca si metode mai eficiente de contracarare a acestui fenomen. Cum ar fi, de exemplu: utilizarea unei carti de alegator (nu in forma ei actuala), a carei simpla perforare nu ar mai fi permis votul multiplu, sau inregistrarea voturilor intr-o baza de date, astfel fiind posibila semnalarea dublelor inregistrari. Poate ca, pana la alegerile prezidentiale din toamna, Biroul Electoral Central, Parlamentul Romaniei sau societatea civila vor identifica acea procedura de vot care sa elimine din dezbaterile de dupa scrutin elementul numit "turism electoral".

Vineri seara, la Antena 3...

Vineri seara, la postul Antena 3, in emisiunea Bizbazar, Moise Guran aduce in discutie un subiect deloc de neglijat, si anume temele campaniei pentru alegerile europarlamentare. El are dreptate atunci cand reproseaza clasei politice romanesti ca temele europene nu si-au facut loc in discursurile electorale ale candidatilor. Dar ma intreb. Oare la emisiunile cu caracter electoral (din cate stiu, de la alegerile trecute ele sunt platite de partidele care vor sa isi faca auzita oferta electorala) cine a impiedicat ziaristii si realizatorii acestor programe sa insereze in desfasurator si intrebari care sa atinga aceste teme? Sau tot audienta a fost singurul obiectiv si in acest caz. Pentru ca totdeauna un scandal care sa aiba ca obiect o flota, o masina frantuzeasca, un coafor sau un termopan va avea un rating cu mult mai bun decat o dezbatere pe tema politicii energetice a UE sau a modului in care sunt vazuti romanii in Europa.
Revenind la realizatorul emisiunii amintite, toate intentiile lui laudabile au fost spulberate de exemplul pe care l-a ales pentru a ilustra aceasta stare de fapt. Ce ar fi propus el? Ca reprezentantii Romaniei sa foloseasca politica comerciala drept instrument de convingere a statelor care inca impun romanilor restrictii privind angajarea. Cu alte cuvinte, noi ar fi trebuit sa amenintam cu aplicarea de taxe vamale pentru bunurile care proveneau din tarile care au instituit perioade tranzitie pana la a permite accesul liber al romanilor pe piata muncii. Ce-ar mai fi ras omologii din celelalte tari cand un politician roman ar fi sugerat ca, la doar cativa ani de la semnarea (de bunavoie) a tratatului de aderare la UE, Romania ar putea nega chiar ceea ce a constituit primul pas pe calea integrarii europene, si anume libera circulatie a bunurilor.

De ce nu se ia in calcul schimbarea sistemului competitional in Liga I?

Meciul din aceasta seara dintre Unirea Urziceni si Dinamo Bucuresti a fost supranumit "finala campionatului" - nu departe de adevar, data fiind apropierea in clasament si miza uriasa a celor 3 puncte in joc, cu doar doua etape inainte de sfarsitul campionatului. Insa, aceasta incrancenare in ceea ce inseamna castigarea titlului si, implicit, a celor 10 milioane de euro garantati de intrarea in grupele Ligii, acopera un nivel destul de scazut al fotbalului intern. Oare un numar mare de echipe in prima liga si o diferenta destul de mare (cel putin la nivel de pretentii) intre primele si ultimele clasate nu afecteaza competitia in sine? De ce nu s-ar adopta metoda "play-off"-ului? Primele clasate sa mai joace intre ele un minicampionat, castigatoarea fiind rezultatul unor infruntari cu echipe de valoare similara. Oare clasamentul nu ar arata altfel? Nu cumva ar disparea riscul ca micile echipe, defavorizate de arbitraje, usor de intimidat prin declaratii si, chiar, usor de stimulat sa afecteze calitatea competitiei. Am fi mai siguri ca acele cateva echipe au ambitii si obiective similare, acest fapt garantand oarecum corectitudinea competitiei.
In cazul campionatului 2008/2009, am putea face o analiza luand in calcul doar meciurile disputate intre primele 8 clasate. Luand in considerare doar punctele castigate in meciurile disputate intre aceste echipe, se observa ca ierarhia ar suferi unele modificari:
1. Dinamo Bucuresti (7 victorii si 2 egaluri) - 23 puncte
FC Timisoara (7 victorii si 2 egaluri) - 23 puncte
3. Unirea Urziceni (5 victorii si 4 egaluri) - 19 puncte
4. CFR Cluj-Napoca (4 victorii si 5 egaluri) - 17 puncte
U Craiova (4 victorii si 3 egaluri) - 17 puncte
6. Rapid (3 victorii si 5 egaluri) - 14 puncte
7. FC Vaslui (3 victorii si 3 egaluri) - 12 puncte
8. Steaua (o victorie si 8 egaluri) - 11 puncte
Pana cand fotbalul romanesc ar fi in stare sa duca la surprize de felul castigarii campionatului Germaniei de catre o echipa careia i se dadeau putine sanse sa ramana in prima liga - VfL Wolfsburg, cred ca 18 echipe sunt prea multe.

Aberatia numita "impozit forfetar"

Ultimele saptamani au adus in prim-planul dezbaterii politicilor anticriza o masura, pe cat de noua, pe atat de proasta. Argumentul ca ea functioneaza si in alte tari ale Uniunii Europene nu sta in picioare, dat fiind ca mediul de afaceri din Romania nu seamana, nici pe departe, cu cel din tari cu o economie de piata si un sector privat consolidat.
De ce oare o buna parte din banii europeni alocati Romaniei sunt destinati finantarii de proiecte in cadrul Programului Operational Sectorial - "Cresterea competitivitatii economice", accentul fiind pus (intr-o proportie covarsitoare) pe investitiile facute de catre IMM? De ce oare microintreprinderile pot primi finantare prin Programul Operational Regional? De ce oare Comisia Europeana considera ca o firma care are cel mult 3 ani vechime nu poate fi considerata ca fiind "in dificultate" doar pentru ca inregistreaza pierdere?
In plus, principiile pe care Codul fiscal valabil pentru anul 2009 le stabileste in ceea ce priveste impozitul pe profit (respectiv, impozitul pe venitul microintreprinderilor) impun, ca in cazul oricarui impozit direct, o corelatie stransa intre obiectul impozitarii (profitul, salariul, terenul etc.) si plata impozitului pe profit, salariu sau teren (atat ca obligatie, cat si ca marime). Extrapoland rationamentul ministrului de finante, ar trebui ca persoanele care nu au deloc venituri sau cei care n-au terenuri sau case, sa plateasca un impozit pe salariu/teren/casa minim. Asa cum o persoana fizica nu este obligata sa munceasca si, implicit, sa plateasca impozit pe venit, asa si o persoana juridica (in cazul de fata, o societate comerciala) nu ar trebui obligata la plata unui impozit pe profit, daca nu are asa ceva.
Luand in calcul argumentul ca unele firme isi supraestimeaza cheltuielile in incercarea de a evita plata impozitului pe profit, distorsionand concurenta si privand statul de o serie de venituri, nu vad de ce o suprataxare a tuturor firmelor este mai echitabila? In rest, niste controale mai serioase ale autoritatilor competente privind structura cheltuielilor declarate de catre firme ar fi mai utile.
Pornind de la premisa ideii de solidaritate, cred ca o solutie mult mai practica si, cu siguranta, mult mai echitabila ar fi fost introducerea unui impozit pe venit, calculat ca procent din cifra de afaceri (de exemplu, 1%). Astfel, cine ar avea cifra de afaceri de 10.000 lei, ar plati 100 lei, cine vinde de 1.000.000 lei, ar trebui sa plateasca 10.000 lei. In acest mod, n-ar mai exista riscul distorsionarii rentabilitatii firmei prin cheltuieli exagerate, fiecare ajutand pe masura capacitatii sale financiare.
Insa, argumentul cel mai important impotriva acestei masuri il constituie criza economica. Intr-o astfel de conjunctura, e mult mai importanta stabilitatea agentilor economici si existenta unui cadru proprice desfasurarii unei activitati productive (cu efecte pozitive asupra nivelului de ocupare a fortei de munca), decat rezolvarea unei probleme morale, de genul: "oare e corect ca o firma sa inregistreze pierdere?" Toate teoriile moderne cu privire la ce masuri anticriza sunt recomandate pun in centrul atentiei ofertantul, producatorul. In acest context, cresterea poverii fiscale va avea rezultatele pozitive scontate? Nu prea cred.

Lupii moralisti

In orice domeniu exista nevoia unor repere, a unor opinii specializate, neutre si credibile. In sport, dat fiind faptul ca publicul larg fie nu se pricepe la toate sporturile, fie nu poate urmari toate evenimentele si competitiile, presa sportiva devine acea sursa de informatie veridica. Dar ce facem in situatia in care gazetarul sportiv dovedeste un partizanat evident si incearca sa canalizeze cititorul/ascultatorul/spectatorul in directia formarii unor opinii subiective? In situatia in care toti asa-zisii specialisti au blamat, de-a lungul timpului, comportamentul arbitrului Tudor, care incerca sa iasa in evidenta la fiecare meci, cum poate fi catalogat, de exemplu, un comentariu la un meci de fotbal presarat abundent cu trairi si descatusari emotionale intr-o singura directie? Sau cum mai poate fi numit jurnalist, cineva care transmite supozitii si informatii neverificate, aduce acuze, fara a da dovada de echidistanta si impartialitate? Sau mai poate fi numita presa sportiva o presa de opinie, in care ponderea cea mai mare o au blogurile ziaristilor si parerile lor despre n lucruri, in timp ce informatia in sine a devenit o raritate? Ca sa nu mai spunem ca fotbalul ocupa 99% din spatiul editorial, in timp ce celelalte sporturi - la care performantele romanilor sunt mult mai mari - sunt tratate la rubrica "Diverse".

As vrea ca Andone sa preia nationala pentru ca...

1. A dovedit ca antrenor la echipe de club ca poate sa faca performanta.
2. Stie sa aseze jucatorii in teren, sa ii motiveze.
3. Nu i-a lasat niciodata pe jucatori sa devina prea aroganti sau sa li se urce la cap pozitia in clasament.
4. Nu a fost implicat in niciun scandal si nu a prea participat la ceea ce numim "circul" din fotbalul romanesc.
5. Nu a mai avut pana acum, spre deosebire de Boloni sau Hagi, ocazia sa dovedeasca ce poate sa faca la nationala.
6. A stiut sa plece atunci cand nu mai era dorit la o echipa.
7. S-a putut desprinde de scaunul de antrenor chiar si atunci cand era pe locul intai in clasament.
8. Stie sa vorbeasca si, mai mult, are curajul sa vina la conferintele de presa si cand pierde echipa pe care o antreneaza.
9. Are simtul masurii.
10. Stie sa laude jucatorii exact atat cat trebuie, dar sa ii si certe exact cat e nevoie pentru a nu ii descuraja.

Sa speram ca se va face dreptate

Dintotdeauna, am sustinut ca fotbalul nu mai poate fi considerat un simplu sport. A devenit o afacere, o sursa de audienta pentru televiziuni si tiraje pentru ziare, un spectacol, mai apropiat de un show decat de performanta, fair-play si onoare. Toate celelalte sporturi sunt neglijate iar reusitele (de cele mai multe ori, mult mai stralucitoare decat a obtinut fotbalul romanesc vreodata) tratate la "diverse". Ce e mai frustrant e ca, intr-un fotbal intern dominat de scandaluri, blaturi, valize, razboaie mediatice, multa incompetenta si aroganta, echipa nationala ramasese un simbol, de care majoritatea romanilor erau mandri. In ultimii 20 de ani, de ea s-au legat sperantele microbistilor romani in a scoate capul in fotbalul european si mondial. Rezultatele rusinoase din prezenta campanie de calificare reprezinta dovada incontestabila ca si echipa nationala a fost "murdarita" de practicile atat de uzitate in diviziile autohtone. Ce e mai dureros e ca nimeni nu si-a asumat esecul, nu a luat vreo masura si nu a avut viziune - viziunea dezastrului ce se prefigura inca de la sfarsitul ultimului turneu final. Asa cum Andone sau Rednic au parasit echipe titrate, desi se aflau pe primul loc in clasament, doar pentru ca patronilor li se parea ca "jocul nu merge" sau ca "au pierdut vestiarul", asa cineva de la FRF trebuia sa intuiasca directia gresita catre care se indrepta nationala. Dar cine sa ia astfel de masuri, in momentul in care singurul sef la nationala a fost selectionerul? De cand manageriatul e acelasi lucru cu antrenatul? Chiar nu poate exista un control sau o evaluare continua din partea celui care plateste? As vrea sa vad si eu un angajat care da socoteala patronului doar din doi in doi ani.

"Geopolitica" regionala

In ultimii ani, iesenii au fost mandri ca sunt reprezentati in "politica mare", adica la varful conducerii principalelor partide parlamentare. In guvernarea trecuta, Relu Fenechiu a reusit sa impuna cativa ministri de la Iasi, in actuala guvernare Gheorghe Nichita a participat activ la negocierea aliantei cu PDL si la alcatuirea guvernului, in timp ce Dan Carlan a reusit, desi nu a intrat in Parlament, sa obtina un post de secretar de stat la Ministerul Mediului. Toti sunt, cu siguranta, bine vazuti si, poate, eficienti la nivel central. Insa, o simpla analiza comparativa a distributiei geografice a proiectelor de infrastructura deja aprobate in cadrul Programului Operational Regional in Regiunea Nord-Est ne arata cata preocupare pentru "reducerea decalajelor economice si sociale" exista la nivelul reprezentantilor locali: Suceava - 5 proiecte, Botosani - 3 proiecte, Bacau - 2 proiecte, Iasi - 2 proiecte, Neamt - 1 proiect, Vaslui - o proiecte. Sa intelegem ca nu au fost depuse mai multe din partea autoritatilor iesene? Sau cele care au fost depuse nu au fost bune? Sau, poate, judetul Iasi nu are nevoie de banii europeni?

La FEAA s-a stat la rand pentru a dona sange

Intr-o perioada in care "interesul public" e monopolizat de componenta listelor pentru europarlamentare si de scandalul legat de asocierea dintre Universitatea Agronomica din Bucuresti si unii oameni de afaceri, imi place sa cred ca nu toti romanii pierd vremea la televizor comentand pe marginea acestor subiecte. Ca o confirmare, aflu ca studentii si profesorii Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor au demarat o campanie de recoltare de sange. Campania "Sange pentru viata" este organizata de FEAA, Liga Studentilor Economisti (LSE), impreuna cu Asociatia Romana Anti-SIDA (ARAS), Asociatia Nationala a Studentilor in Stiinte Administrative (ANSA), AIESEC Iasi, Centrul de Recoltare si Transfuzii Sanguine Iasi si Politia de Proximitate. In cadrul acesteia, pana pe 3 aprilie, studentii, profesorii, dar si prietenii si rudele acestora pot dona sange in amfiteatrul B417 din Corpul B al Universitatii "Al. I. Cuza" Iasi intre orele 8.30-13.00. Deja, in primele 2 zile, au donat sange peste 100 de persoane, circa 100 fiind reprogramate pentru zilele urmatoare. Intamplator, in ultima perioada am aflat de tot mai multe cazuri in care familiile unor bolnavi faceau apel la cunostinte, rude si prieteni pentru a dona sangele necesar unor realizarii unor interventii chirurgicale. Initiative de acest gen cred ca ar creste nivelul de constientizare a acestei probleme in randul opiniei publice si, implicit, o prezenta mai mare la centrele de donare. Felicitari tuturor celor implicati in proiect!

Detalii: http://ligastudentiloreconomisti.blogspot.com/

Dezinformare in vremuri de criza

Circula pe e-mail un text de genul urmator: In Romania, bancile austriece au amenintat ca vor falimenta piata bancara europeana daca nu primesc fonduri de la statul roman. ..... Ca sa va fie foarte clar ca e o conspiratie: 1. SECRETISM (aflam din UE, prima oare, ce bani luam noi) 2. GRABA (repede, repede, au si venit sacalii FMI) 3. NU SE DAU JUSTIFICARI CLARE PENTRU UTILIZAREA SUMEI 4. Nu s-au organizat intruniri mediatizate, cu participarea cremei economistilor romani, unde sa se dezbata clar, pe fata, daca avem sau nu, nevoie de imprumut 5. Se evita declararea sumei totale! Asta va permite marirea ulterioara a sumei, la oridecit e “nevoie”. Unii afirma, 20 miliarde, dar e putin probabil, deoarece o tara, mai mica, ca UNGARIA, imprumuta 25 MLRD, iar noi numai 20? 6. Nu s-a indicat un organism clar de control, un sistem de indicatori de verificare a sumelor date 7. Dat fiind marimea sumei si conditiile globale deosebit de grave, precum si faptul ca in final, poporul roman va returna imprumutul, ar fi trebuit sa fie tratat cu o transparenta TOTALA, in mass media; de asemenea, sa se publice o lista cu ce bani se dau si cui? Deci, acestea sint definitorii unei FRAUDE DE PROPORTII, care i se pregateste poporului roman...... si textul continua in acelasi stil.
Cred ca, date fiind speculatiile legate de imprumutul de la FMI, ar trebui lamurita si chestiunea in cauza. Totul e foarte clar. FMI-ul ajuta statele membre sa depaseasca dificultatile legate de dezechilibrele balantelor de plati (adica relatia dintre iesirile si intrarile de valuta). Din cauza ca Romania prezinta un deficit comercial cronic (adica importurile sunt mai mari decat exporturile), agentii economici romani vor avea nevoie de valuta pentru a achita aceasta diferenta. Cum sistemul financiar international prezinta o serioasa criza de lichiditate iar romanii care muncesc in strainatate incep sa o duca din ce in ce mai greu (economiile occidentale fiind in recesiune), nu prea exista alternative de atragere de valuta. In cazul unei cereri de valuta mai mari decat oferta, ca pe orice alta piata, pretul va creste, cu alte cuvinte, cursul leu-euro risca sa creasca foarte mult. Un curs de 5-6 lei pentru un euro cred ca ar avea efecte negative semnificative (sa ne aducem aminte de impactul devalorizarii leului din toamna anului 2008). Devine evident ca un imprumut de la FMI ar asigura BNR rezervele de lichiditate necesare pentru contracararea acestei presiuni asupra cursului de schimb.
In plus, existenta unor rezerve suficiente la dispozitia BNR ar da posibilitatea unei stimulari a creditarii, prin reducerea ratei rezervelor obligatorii pe care bancile comerciale trebuie sa le depuna la banca centrala. Bancilor le vor ramane la dispozitie mai multi bani, pe care ar putea sa ii ofere drept credite.
De ce a fost ales FMI-ul? Pentru ca asa a recomandat chiar Comisia Europeana. In plus, Fondul Monetar International are experienta in monitorizarea economiilor aflate in dificultate. FMI nu impune unui guvern nici o masura de genul cresterii TVA, a impozitelor, reducerii salariilor etc. Acordarea imprumutului (de fapt, primirea transelor - pentru ca banii nu sunt luati toti odata, ci in transe) este conditionata de indeplinirea unor criterii macroeconomice, de genul: o inflatie scazuta, un deficit bugetar mic, un somaj rezonabil etc. Cum sunt ele atinse, este strict treaba guvernului. Sa ne aducem aminte ca Romania, intre 2000 si 2004, a dus pana la capat un acord cu FMI-ul, reusind sa indeplineasca si criteriile restrictive impuse de acesta, si sa inregistreze o crestere economica sustinuta.

Demagogie in plina criza

Nu de putine ori in ultimul timp, presa, mai ales cand e vorba de televiziuni, initiaza dezbateri pe marginea evolutiilor economice recente. Sunt invitati atat oameni politici, cat si sindicalisti, oameni de afaceri, analisti politici sau specialisti in economie, fiecare sustinandu-si propria opinie in functie de ce parte a baricadei se afla. Astfel, platoul TV ofera posibilitatea afirmarii si sustinerii unor aberatii, care capata greutate, dat fiind cadrul in care sunt prezentate opiniei publice. Astazi, o analiza "profesionista" a situatiei ocuparii fortei de munca releva faptul ca, din totalul de 6 milioane de angajati din Romania, 1,5 milioane (adica circa 25%) sunt bugetari, in timp ce 4,5 milioane (restul de 75%) activeaza in mediul privat. Tinand cont de faptul ca angajatii din sectorul public creeaza doar 20% din PIB, in timp ce angajatii din mediul privat contribuie cu 80%, rezulta ca aparatul de stat (incluzand tot ceea ce inseamna sector public) este supradimensionat si, deci, trebuie facute disponibilizari de circa 20%. Sunt foarte curios cum a fost calculata contributia la PIB a inspectorilor OPC, a comisarilor Garzii Financiare, a invatatorilor, a doamnelor educatoare, a asistentilor medicali, a muzeografilor de la Palatul Culturii sau a cercetatorilor de la un institut oarecare si enumerarea ar putea continua etc. In loc sa fie dezbatute problemele importante ale sistemului bugetar (birocratia excesiva, eficienta si transparenta sistemului administrativ, numarul mare de agentii, sistemul unitar de salarizare, nivelul de pregatire al salariatilor, descentralizarea etc.), se insista pe aparenta distinctie care ar trebui facuta intre angajatii la stat si cei din mediul privat. In principiu, din perspectiva unui mic intreprinzator, sectorul in care activeaza o persoana nu ar trebui sa conteze, angajarea, remunerarea si avansarea avand la baza, in orice situatie, criteriul competentei si performantei.

Ce bine (pentru unii) ca Iasi e un oras studentesc...

Se pare ca astazi, la sesizarea unor profesori ai Universitatii "Al. I. Cuza", politia a facut o descindere la un centru de copiere din Copou, unde existau pregatite spre a fi oferite la vanzare fotocopii dupa mai multe carti si manuale. Oare incepe sa se respecte si in Romania legislatia referitoare la drepturile de autor?

Sa fie, oare, adevarat? Renaste PNL?

Acest week-end a adus o noutate, previzibila pentru unii, si anume schimbarea conducerii centrale a PNL. Crin Antonescu a castigat detasat - cu mult mai detasat decat il dadeau, "pe surse", previziunile analistilor de specialitate - batalia pentru functia de presedinte al partidului. Dupa parerea mea, a fost cea mai buna alegere a delegatilor la congres, dat fiind faptul ca PNL, desi obtinuse un rezultat nesperat la alegerile parlamentare, luase o traiectorie total opusa misiunii pe care si-o asumase.
Astfel, dintr-un partid orientat, traditional, catre mediul de afaceri, clasa mijlocie, mediul urban si o populatie cu un nivel de educatie mediu si ridicat, el devenise mai vizibil si mai votat in mediul rural. Rezultatele bune din mediul rural nu s-au datorat unor masuri si politici revolutionare in domeniul agriculturii, nici crearii unei infrastructuri (inclusiv in ceea ce priveste serviciile sociale) si nici unei schimbari de mesaj politic. Probabil ca, prin directionarea fondurilor publice catre anumite comune si implicarea activa a primarilor in campania electorala, PNL a reusit sa convinga populatia rurala. Pozitia castigata de PNL nu este, insa, deloc solida, schimbarea guvernului aducand alti decidenti in situatia de a aloca fonduri si de "a convinge" primarii.
Minoritatea parlamentara pe care s-a bazat guvernul Tariceanu a determinat, inevitabil, o dependenta de voturile PSD, ceea ce a impus o conduita bugetara total opusa idealurilor liberale. Aceasta i-a indepartat pe orasenii educati cu un nivel de trai mediu si peste medie, ei indreptandu-se spre alternativa numita PDL.
Decisiva pentru rezultatele alegerilor pentru presedinte a fost, insa, perceptia interna, in randul membrilor PNL. Dupa 4 ani, devenise evident ca Tariceanu devenise oarecum conjunctural co-presedinte al aliantei D.A. si prim-ministru. La momentul retragerii lui Stolojan, apropierea campaniei electorale a impus o inlocuire rapida a acestuia cu un nou lider liberal. Probabil ca eventuale sondaje de opinie sau o dezbatere interna mai sustinuta ar fi adus in prim plan o alta solutie. Sau poate nu. Dar macar n-ar fi parut, nici pentru colegi si prieteni, nici pentru adversari, ca "a doua optiune".
Pe ansamblu, guvernarea Tariceanu a fost OK. Cresterea economica a continuat, nu au aparut probleme legate de integrarea europeana, miscarile sindicale nu au fost atat de incisive ca in alte vremuri, nu s-au acutizat problemele legate de coruptie etc. Abia acum, in contextul crizei mondiale, vor iesi la iveala eventualele probleme. Insa, ceea ce a dominat viata politica a fost asa-numitul "conflict dintre palate". Interminabilele dispute dintre premier si presedinte au indepartat iremediabil PNL de PDL. Cum e putin probabil ca in urmatorii ani PNL sa depaseasca 25-30% din voturi, e clar ca accederea acestuia la guvernare va mai fi posibila tot prin crearea unei aliante. Cum cea mai apropiata forta politica (doctrinar vorbind) e PDL, devine evidenta necesitatea unei noi abordari din punctul de vedere al dialogului politic. Acest lucru era posibil doar prin inlaturarea actualei conduceri.
In acelasi timp, modul in care PNL si-a distrus orice sansa de a participa la guvernare in decembrie 2008 a creat o miscare de contestare in interiorul partidului.
In acest context, discursul lui Crin Antonescu a devenit extrem de actual. Experienta politica indelungata, abilitatile oratorice si sprijinul din partea altor lideri au creat premisele crearii unei alternative. Centrarea discursului pe perspectiva alegerilor prezidentiale a creat asteptari in randul membrilor, alianta PDL-PSD aducand sansa accederii candidatului PNL in turul 2. Intre Tariceanu (in cazul caruia nu putem spune daca a castigat sau a pierdut confruntarea de 4 ani cu Traian Basescu) si Crin Antonescu, membrii PNL au considerat ca mai mari sanse de reusita are cel de-al doilea. Vom vedea daca au avut dreptate abia in toamna. Pana atunci, sperantele membrilor se leaga de "deschiderea" partidului si consolidarea unei pozitii adecvate traditiei liberale si misiunii asumate.
Nu ar fi interesant ca aceste schimbari de la centru sa aduca si ceva nou pe plan local, inclusiv in Iasi? Oare nu e posibil ca, in ciuda schimbarii de orientare de data recenta, Fenechiu sa nu mai prinda o functie de vicepresedinte?

Update: Intr-un final, Fenechiu a prins pozitia de vicepresedinte. Strans, la mai putin de 15 voturi, dar a reusit.

Saracul FMI....

Subiectul dezbatut astazi pe toate canalele de stiri este legat de deja celebrul imprumut de la FMI. Ce e comic e ca mai toti isi dau cu parerea, fara ca macar 10% din cei asa-zisi "avizati" (ca doar sunt oameni politici) sa stie despre ce e vorba. Nu neaparat de imprumut si FMI, cat de situatia macroeconomica a Romaniei. De cateva luni, ba am avut crestere economica record, ba ne-a afectat brusc criza, ba avem plan anticriza, ba se iau alte masuri, de parca nu ar exista in toata tara un for, o institutie, un specialist, cel putin, care sa spuna, fara partizanat politic, care e situatia reala. Mi-aduc aminte ca anul trecut un presedinte/prim-ministru din Vest anunta "intrarea in recesiune", un altul reitera speranta de a mentine economia la o "crestere 0"... Numai la noi, orice ar zice vreun demnitar sau vreun specialist, automat apare un altul care combate ideile primului, sustinand ca el este detinatorul adevarului absolut. Cred ca ar trebui obligati politicienii sa participe la niste cursuri de economie inainte de a-si da cu parerea, de "a gira politic o anumita masura" sau, mai grav, inainte de a lua decizii cu implicatii majore.

Cine spunea ca birocratia e atributul exclusiv al administratiei publice?

Personajul din postul anterior, odata ce a luat decizia de a-si inchide contul la o anumita banca, se prezinta la sediul acesteia, hotarat sa termine cat mai repede. Dar, spre mirarea lui, se vede nevoit sa alerge pe la vreo 5 ghisee: la unul anunta ca vrea sa inchida cardul, la altul i se calculeaza daca are de restituit vreo suma, la un birou primeste acceptul celor de la "Credite" (dat fiind ca avea o descoperire de cont), la altul verifica daca nu cumva i s-a facut un nou card (celalalt expira in luna urmatoare) si, in fine, la ultimul achita 1,5 lei, diferenta de comisioane. In plus, la vreo doua dintre ele trebuie sa completeze cate un formular si sa lase cate o copie dupa actul de identitate. O primarie sau o directie judeteana de orice fel ar fi invidioase pe un asemenea talent de a plimba clientii de la un birou la altul.

De ce a reprezentat Romania un "El Dorado" pentru banci?

1. Acum mai bine de un deceniu, in plina tranzitie, o persoana, salariat la stat, cu venituri stabile, isi face un card de salarii la o banca bine vazuta. Ca bonus, primeste o descoperire de cont de cateva milioane de lei vechi, pe care, insa, omul, econom fiind, nu o cheltuie mai niciodata. Nu i-a placut niciodata sa fie dator, cu atat mai mult la o banca.
2. Persoana in cauza utilizeaza cardul respectiv ani de zile, pana ajunge la concluzia ca oferta altei banci este mai atractiva. Ca urmare, isi muta salariul pe acel card, dar il pastreaza si pe primul, dat fiind ca avea si alte venituri pentru care se inregistrase cu vechiul cont.
3. Intre timp, prima banca schimba UNILATERAL conditiile de utilizare a cardului, obligand posesorii sa efectueze lunar depuneri, viramente, plati etc. Nu conteaza suma (citez dintr-o replica a unui angajat al bancii - "puteati depune si un leu, important era sa figureze ca s-au facut operatiuni"). In caz contrar, cardul este blocat iar titularul trebuie sa se plimbe pe la n sucursale si agentii ca sa isi deblocheze cardul.
3. Fara sa stie aceste modificari privind utilizarea cardurilor, eroul nostru pleaca in strainatate pentru cateva luni, luand cu el cele doua carduri, pe care le alimentase in prealabil cu banii necesari.
4. Il utilizeaza intai pe cel pe care primea in mod regulat salariul, insa are nevoie si de celalalt. Dar, spre nenorocul lui, trecusera deja doua-trei luni de cand nu-l folosise. Asadar, cardul este blocat iar banii ar fi putut fi ridicati doar de la una dintre agentiile acelei banci. Care, nu avea nici o filiala in tara respectiva. :)))
5. Astfel, desi avea bani pe card, nefericitul trebuie sa se imprumute, doar pentru ca nu avusese inspiratia de a scoate bani de pe card si a-i redepune in propriul cont, chiar daca se afla in strainatate, doar pentru a da satisfactie bancii.

Nu-i asa ca a avut o idee buna cand a luat decizia inchiderii contului?

Cine ghiceste despre ce banca e vorba are o bere de la mine.

Vreau sa fiu recunoscut ca sponsor!!!

Municipiul Iasi are o strategie bine pusa la punct cu privire la cheltuirea bugetului local. Astfel, onorabilii consilieri au stabilit, de cativa ani, cuantumul impozitelor si taxelor locale pe care contribuabilii, persoane fizice si juridice, trebuie sa le plateasca anual. Un singur exemplu este edificator. In 2006 si 2007, o firma, fie ca avea activitate, fie ca nu, trebuia sa plateasca o taxa de 70.000 lei vechi pentru sustinerea masurilor legate de cainii vagabonzi. In 2008, aceasta taxa a fost eliminata, in scopul stimularii activitatilor economice si usurarii poverii fiscale pe care trebuiau sa o suporte intreprinzatorii locali. :))) Nu-i asa ca problema cainilor vagabonzi a fost rezolvata? Nu cred.
In acelasi timp, persoanele juridice, adica aceiasi intreprinzatori, trebuie sa achite anual aproape 2.000.000 lei vechi pentru sustinerea activitatii sportive iesene. Aceasta taxa a ramas valabila si in 2009, dat fiind ca sportul a fost, dintotdeauna, o prioritate pentru guvernantii locali. Tinand cont de faptul ca intreaga atentie este indreptata asupra fotbalului, inseamna ca si marea majoritate a fondurilor sunt directionate catre Poli Iasi. In aceste conditii, de ce se mai lauda Primaria Iasi ca sustine echipa? Nu cumva cele cateva mii de firme care isi platesc constant impozitele finanteaza si echipa ieseana? Ar merita, daca tot nu au un cuvant de spus, macar titulatura de sponsor, pe care municipalitatea ieseana a confiscat-o de cativa ani buni.